Ce oferă creșa :

• Asigurarea unui regim raţional de viaţă, în vederea dezvoltării normale, somatice şi psihomotorii a copiilor;
• Educație timpurie – jocul e folosit ca principala formă de activitate;
• Socializare – copiii interacționează prin activități de grup specifice vârstei;
• Mediu protectiv;
• Stimularea copilului în vederea dezvoltării intelectuale , psihomotrice și socio-afective;
• Sprijinirea părinților și familiei în educația timpurie a copiilor;
• Asigurarea unei alimentații raționalizate și individualizate, conform vârstei.

Adaptarea la creșă

Începerea frecventării creșei reprezintă pentru mulți părinți o perioadă foarte încărcată emoțional, plină de provocări , înseamnă o despărțire pentru care părțile implicate sunt sau nu sunt pregătite.

Adaptarea la creșă este o perioadă care remodelează universul întregii familii, iar această schimbare poate fi solicitantă pentru copii, pentru părinți cât și pentru personal. Este absolut firesc să fie așa!

Procesul de integrare se face treptat oferindu-le timp copiilor să se acomodeze cu mediul de la creșă, cu copiii, cu personalul creșei, cu jucăriile, etc…

Timpul petrecut la creșă (fără părinți) în primele zile este 2-3 ore și se crește gradual în funcție de modul în care se adaptează copilul (sau părintele)

Educația antepreșcolară

„Ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. Niciodată nu vom putea şti totul despre copil, dar cu cît ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atît vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune. Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la necesităţile individuale ale fiecărui copil! ”

Educaţia antepreşcolară vizează dezvoltarea generală a copilului , urmează să îi asigure acestuia un start bun în viaţă și se realizează pe baza unui curriculum naţional specific vârstei antepreșcolare, centrat pe domeniile de dezvoltare ale copilului precum dezvoltarea fizică, sănătatea, igiena personală, dezvoltarea socio-emoţională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare, esenţiale pentru realizarea unei educații particularizate, prin identificarea de către cadrul didactic a potenţialului copilului, cât şi a dificultăţilor/ deficienţelor fiecărui copil în parte.

Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte :

• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia
• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
• Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
• Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

Activitățile noastre educative

În activitatea desfășurată în creșă, în care se oferă servicii de educație antepreșcolară se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate, metodă, procedeu și mijloc de realizare a demersurilor educaționale la vârste timpurii, precum și ca metodă de stimulare a capacității și creativității copilului, ca un drept al acestuia și ca o deschidere spre libertatea de a alege, potrivit nevoilor proprii.

Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, prevăzute în Curriculumul pentru educație timpurie și care conduc la atingerea așteptărilor pe care adulții le au de la copii în această perioadă, ca premise ale competențelor de mai târziu ale tinerilor.

Tipurile de activităţi instructive-educative desfăşurate cu copiii în creșă sunt:

• jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul deconstrucţie, jocul didactic;

Jocurile simbolice/de rol -îi încurajează pe copii să însceneze ceea ce văd în viața de zi cu zi, ajutându-i să înțeleagă lumea înconjurătoare și să-și asume diferite roluri. Jocul simbolic și dramatizarea oferă copiilor posibilități multiple de învățare. În timp ce își joacă rolurile, copiii învață despre ei înșiși, despre familiile lor și societatea în care trăiesc, învață să coopereze cu alții prin alegerea rolurilor și interpretarea lor. Jocul de rol creativ stimulează capacitatea intrinsecă de expresie a copiilor. El contribuie la toate experiențele de învățare a copilului și este o parte importantă a curriculei. Interpretarea jocurilor de rol stimulează gândirea și imaginația copiilor, le dezvoltă limbajul, îi ajută la soluționarea problemelor și la perfecționarea capacităților de comunicare.

Jocuri de construcții-construind, copiii își dezvoltă aptitudini matematice, se dezvoltă gândirea și crește capacitatea de a soluționa probleme. Se face apel la creativitate și astfel, crește capacitatea de concentrare. Pe măsură ce construiesc împreună, copiii rezolvă probleme de viață și învață să coopereze și să respecte munca.

Nisip și Apă- copiilor li se oferă ocazia de a-și exersa percepția senzorială, gândirea logică, capacitatea motorie. De când învață să meargă de-a bușilea, copiii adoră senzația pe care le-o dă jocul cu nisip și apă. Le place să stropească, să umple găletuțe și să toarne apă din ele, să facă jucăriile să plutească ori să le scufunde. În nisip le place să sape, să cearnă și să îngroape. Combinând nisipul cu apa, copiii vor modela, vor construi și vor face tuneluri. Jocul cu nisipul și apa permite copiilor să se confrunte cu principii de matematică și știință. Când amestecă nisipul cu apa, descoperă că au schimbat principiile ambelor: nisipul uscat devine tare și apa este absorbită, iar textura ambelor materiale, de asemenea, se schimbă. Jocul cu nisipul și apa este interesant pentru copii, dar îi și liniștește în același timp.

• activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi gospodăreşti;

Activitățile artistice – cele care încurajează copiii să-și dezvolte și să-și descopere creativitatea, să se distreze cu materiale noi și să experimenteze tactil. Totodată, stimulează curiozitatea, simțul estetic, imaginația și spiritul de inițiativă al copiilor, încrederea în sine, dezvoltarea motricității fine și grosiere și abilități cognitive. Dacă copiilor li se dă timpul și libertatea de a lucra cu materialele, de a face singuri descoperiri și de a testa idei în practică, atunci însușirile și calitățile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activități viitoare ale vârstei adulte.

• activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de imagini;

Alfabetizare/Bibliotecă -copiii se pot așeza și privi cărțile sau pot asculta lectura educatoarei. Lectura trebuie să fie o activitate zilnică și copiii vor fi îndemnați să-și creeze propriile cărți, să inventeze istorioare, să le pună în scenă și să asculte o varietate mare de povești.

• activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice, convorbiri, jocuri didactice, experimente;

Jocuri manipulative de masă -aceste jocuri îi ajută pe copii să numere, să facă asocieri și clasificări, să-și creeze propriile jocuri și să-și exerseze deprinderile de limbaj, să-și dezvolte calitățile individuale, mușchii mici și coordonarea oculomotorie. Abilitățile sociale se dezvoltă prin utilizarea de către mai mulți copii a materialelor, prin negocieri și rezolvarea problemelor, prin realizarea construcțiilor colective.

Științe -copiii, prin esența lor, sunt oameni de știință, care caută permanent să se informeze în legătură cu lumea care îi înconjoară. Ei încearcă să înțeleagă această lume prin intermediul observării și experimentării. Curiozitatea naturală a copiilor este calea spre însușirea cunoștințelor. Copiii pot experimenta, explora, descoperi adevăruri; pot cunoaște însușiri, caracteristici, particularități ale obiectelor, fenomenelor, lucrurilor, precum și modalități de utilizare a lor. Ei se pot familiariza cu modul de viață al ființelor vii (dacă sunt aici), cu relațiile care se stabilesc între acestea și lumea înconjurătoare, își formează deprinderi de a îngriji vietățile; copiii capătă cunoștințe științifice ecologice, își formează diverse atitudini despre lumea înconjurătoare. Interacțiunea cu obiectele, observarea, compararea, clasificarea, dialogul și comunicarea sunt esențiale.

• activităţi în aer liber : plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joacă.

Copilul este un subiect activ în procesul învăţării, iar dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile/situaţiile de învăţare, special create de adult. În acest context, jocul este activitatea fundamentală a copilului, pe care se sprijină toate tipurile de activităţi de învăţare.

• activităţi de muzică şi de mişcare: audiţii, jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt, cântece, euritmie;